Acupunctura este o metodă de tratament cu o vechime de peste 5000 de ani. Născută şi dezvoltată în China, metoda a cunoscut o răspândire uluitoare în toată lumea abia în ultimele decenii.

Mecanismul de acţiune al acupuncturii nu este pe deplin cunoscut. Metoda este integrată într-o amplă filozofie extrem-orientală. Principalele idei ale Medicinei Tradiţionale Extrem Orientale sunt:

• ViaÅ£a ÅŸi sănătatea sunt menÅ£inute de o “energie” sau “suflu”, numită “Qi” (se citeste “ci”) a cărei sursă este pe de o parte ancestrală, iar pe de altă parte dobândită din alimente, aer ÅŸi apă.
• Energia “Qi” are o anumită circulaÅ£ie în corp de-a lungul unor canale preferenÅ£iale numite meridiane.
• Bolile apar fie prin tulburarea (blocarea) unor meridiane, fie prin substituÅ£ia sau, mai degrabă, alterarea energiei “Qi” de către forme perverse de energie.
• Asupra meridianelor se poate acÅ£iona prin inÅ£eparea anumitor puncte, astfel deblocând circulaÅ£ia sau “chemând în ajutor” energia Qi.

Indicaţiile acupuncturii:

1. bolile reumatice de orice fel
2. unele boli neurologice (ex: nevralgia de trigemen, migrena, torticolis-ul, deficitele motorii apărute după accidente cerebrale etc)
3. bronşita cronică şi astmul bronşic
4. hipo- si hipertensiunea arterială
5. gastrita, ulcerul ÅŸi alte boli ale tubului digestiv; obezitatea
6. tulburările ciclului menstrual şi infertilitatea
7. incontinenţa urinară
8. hepatita cronică
9. spasmofilia şi stările anxioase sau depresive
10. urticaria ÅŸi alte forme de alergii cutanate.

Note

• vârstnicii: După vârsta de 70 de ani, cei mai multi pacienÅ£i răspund greu sau târziu la acupunctură. După vârsta de 80 de ani nu are rost efectuarea tratamentului.
• copiii: deÅŸi ei răspund foarte bine la tratament, celor mai mulÅ£i le este frică de ace.
• ameliorarea este nesemnificativă sau inexistentă în: psihoze (=nebunia propriu-zisă), insuficienÅ£a renală, majoritatea bolilor endocrine.

Popularity: 1%

Reflexologia este un sistem foarte vechi de masare a mainilor si a picioarelor, practicat de catre vindecatorii din Egiptul si China Antica.

Aceasta metoda se bazeaza pe detectarea si corectarea unor dezechilibre ale organismului. Teoria de baza a reflexoterapiei este aceea ca organismul nostru este impartit in mai multe zone (10) egale si ca talpa piciorului este o “harta” a organelor noastre. Prin masarea talpilor se trateaza anumite afectiuni.

Reflexoterapia ajuta la normalizarea functiilor organismului prin eliminarea toxinelor imbunatatind astfel circulatia sangvina. Buna circulatie este vitala pentru buna functionare a fiecarui organ sau a zonelor din organism.

Punctele reflexogene devin sensibile in cazul unei afectiuni, ele sunt dureroase la palpare, acest lucru fiind sesizat de pacient si de terapeut. Durerea este direct proportionala cu vechimea si gravitatea afectiunii organului respectiv.

Ce trateaza reflexoterapia?

• probleme digestive (inclusiv constipatia)
• dereglari menstruale
• oboseala cronica
• dureri musculare
• inflamatii ale pielii
• actioneaza asupra cauzelor aparitiei celulitei
• deblocheaza traseul renal

In timpul executãrii masajului, punctele reflexe trebuiesc controlate în permanentã pentru a nu se traumatiza zonele învecinate si a evalua deblocarea cristalelor, deoarece defectiunile organelor se manifestã si sub forma aglomerãrilor în punctele refelxe corespunzãtoare a cristalelor (acidul uric, sãruri, alte impuritãti).

Prin masaj se faciliteazã circulatia sanguinã si transportul toxinelor spre organele de eliminare sau detoxifiere. Perturbarea circulatiei în zonele reflexe face ca suferinta organului corespunzãtor sã avanseze. Masarea zonelor reflexogene pe parcursul a mai multor sedinte, implicã fisurarea cristalelor de toxine, a depunerilor pe care circulatia sanguinã le va trimite spre organele de eliminare, îmbunãtãtind starea de sãnãtate. Buna circulatie sanguinã este vitalã pentru fiecare organ sau zonã din organism, deoarece transportã material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deseuri metabolice si alte substante neidentificate încã.

Avantajele reflexoterapiei

Poate fi aplicatã la toate categoriile de vârstã, profilactic si pentru afectiuni acute sau cronice. Marele avantaj constã în completa lipsã de toxicitate, în Avantajele reflexoterapieiconditiile în care civilizatia noastrã traverseazã o epocã foarte poluantã, inclusiv pe plan medicamentos.

Prin reflexoterapie nu se trateazã simptomatologia bolilor, ci cauzele lor. Reluarea normalã a circulatiei sângelui în organul sau zona afectatã este un mare câstig, deoarece sângele transportã substantele de asimilatie, dezasimilatie si apãrare.
O bunã circulatie sanguinã conduce la accelerarea reconstituirii normale a tesuturilor si organelor lezate de boalã, în plus atrage reechilibrarea bioenergeticã în zona afectatã.

Practica a demostrat ca tulburarile functionale se pot ameliora prin reflexoterapie in proportie de 85-90%, iar cele organice, in peste 60% din cazuri.

Popularity: 1%

Aromoterapia este o terapie naturista complementara ce foloseste esentele naturale ale florilor, plantelor in vederea ameliorarii sau chiar vindecarii diverselor afectiuni.

Aromoterapia foloseste numeroase modalitati practice diferite prin care aromele actioneaza astfel, asupra fiintei umane. Esentele folosite in aromoterapie trebuie sa fie naturale si nu produse sintetice, pentru a putea avea efectele terapeutice scontate.

In mod obisnuit esentele sub forma uleiurile volatile ne improspateaza aerul camerei transpunandu-ne astfel, intr-o atmosfera relaxanta, odihnitoare. Esentele naturale au de asemenea, un rol dezinfectant, antibacterian. Ele pot stimula digestia si pot dinamiza puterea de a munci.

Aromele naturale pot fi folosite in diverse moduri. Sub forma de esente volatile, ele se folosesc cu ajutorul unei lampi de aromoterapie. Folosite prin masaj, comprese sau in apa de baie, aromele sunt utilizate sub forma de uleiuri. Astfel, esentele aplicate prin masaj sau in apa de baie actioneaza direct, fiind absorbite prin piele.

Cu siguranta folosirea aromelor naturalea fost folosita din cele mai vechi timpuri, caci si simtul mirosului este foarte dezvoltat la om (de zece ori mai mult decat simtul gustativ).
Prima dovada scrisa a utilizarii aromelor in scop terapeutic dateaza din secolul al XVI-lea. Intr-un manuscris in limba latina, este precizat ca vindecatorul Paracelsus ii ajuta pe cei ce sufereau traume emotionale cu ajutorul unor picaturi extrase din petalele florilor. Trebuie amintit faptul ca, pana si in zilele noastre unele incaperi din piramidele egiptene si-au pastrat mirosul specific, aromat. Acest lucru dovedeste faptul ca aromoterapia era utilizata si studiata, inca din antichitate.

In ceea ce priveste actiunea terapeutica a unor uleiuri esentiale, extrase din diferite plante si flori, primele cercetari stiintifice dateaza din anul 1894 si au fost facute de J. Miguel.

Valoarea esentelor florale a fost redescoperita si cercetata de medicul englez Edward Bach. El a fost cunoscut pentru studiile sale din domeniul bacteriologiei, imunologiei, homeopatiei si al medicinei naturiste. Inca de la inceputul anilor ’30, doctorul Edward Bach a abandonat medicina clasica si s-a dedicat studierii medicinei naturiste. Munca lui de cercetare a fost focalizata spre a crea un medicament mai sanatos, avand ca sursa florile.

Avand o bogata practica medicala, dr. Edward Bach a sesizat ca intotdeauna, in cazul imbolnavirilor, indiferant de durerea ce este resimtita, exista si o cauza emotionala a suferintei respective.
In aceasta terapie, desi se actioneaza doar asupra mirosului, se pot obtine efecte neasteptate si complexe. Acest lucru se datoreaza in special faptului ca aromele actioneaza simultan pe toate planurile fiintei: in plan fizic, emotional, mental si chiar spiritual.

Popularity: 1%